Dovezi despre cunoașterea zero explicate: Partea 1

Probe de cunoaștere zero explicate Partea a 2-a: Dovezi de interacțiune zero non-interactive

Criptografia se preocupă în mare parte de comunicații sigure și include ascunderea informațiilor împotriva adversarilor și autentificarea persoanelor.

Hash, criptarea asimetrică și criptarea simetrică sunt adesea utilizate împreună pentru a permite comunicări sigure. În sistemele criptografice populare, cum ar fi PGP, OTR și VPN, diferiți algoritmi sunt folosiți împreună, inclusiv:

• Funcții Hash care ne permit să identificăm fișiere, text și chei în mod convenabil
• Funcții de criptare asimetrică pentru a schimba în siguranță cheile de criptare pe canale nesigure
• Funcțiile de criptare simetrice funcționează pentru a cripta eficient cantități mari de date
• Funcții de schimb de chei pentru a negocia în siguranță cheile de criptare pe canale nesigure

Dovada cunoașterii zero sunt scheme de criptare folosite pentru a demonstra că știți ceva fără a dezvălui ce este. De exemplu, puteți arăta fără îndoială că cunoașteți răspunsul la un puzzle fără a dezvălui de fapt soluția.

Dovezile despre cunoașterea zero sunt încă relativ noi și au găsit un caz uzual recent în criptomonede.

Dovezi interactive de cunoaștere zero

Dovezile interactive de cunoaștere zero necesită interacțiune între individ (sau sistemul informatic) care dovedesc cunoștințele lor și individul care validează dovada.

Sistemul creează o caracteristică interesantă suplimentară pentru o dovadă de cunoaștere zero: nu numai că dovediți că știți ceva fără să dezvăluiți ceea ce știți, dar îl dezvăluiți doar persoanei cu care interacționați. Cineva care doar te observă nu va putea să îți verifice revendicarea.

Deși acest lucru este bun pentru confidențialitate suplimentară, poate veni și cu un efort suplimentar considerabil și cu un cost suplimentar atunci când încercați să demonstrați ceva pentru mai multe persoane.

Cum funcționează dovezile de cunoaștere zero

Situatia:

Imaginați-vă un lichid otrăvitor inodor, fără gust și incolor, care arată și se simte exact ca apa. Ce se întâmplă dacă cineva plasează acest pahar lângă un pahar identic plin cu apă? Nu ai cum să distingi cele două lichide unele de altele. Într-adevăr, poate nici nu știți că sunt diferiți unul de celălalt.

Revendicarea:

Cineva susține că are o viziune extraordinară care le permite să spună cele două pahare. Ei nu vor să vă spună care este care. Cum puteți verifica revendicarea lor fără să aflați ce sticlă este otravă și care este apă?

Dovada:

Voi (verificatorul) orbește persoana care pretinde că spune celor două ochelari (proverbul) și decideți la întâmplare să schimbați sau nu ochelarii. După scoaterea orbului, îl întrebați pe prover dacă dacă ochelarii s-au schimbat poziția.

Dacă într-adevăr pot spune cu ușurință cele două lichide, ele vor putea să vă spună dacă au schimbat locuri. În caz contrar, vor greși cu o șansă de 50%.

Dacă apoi repetați experimentul, proverul (dacă doar ghicesc) va greși cu o șansă cumulativă de 75%.

După ce a repetat testul de 10 ori, dacă proverul este corect de fiecare dată, există deja o șansă de 99,9% pe care nu au ghicit și este posibil ca într-adevăr să aibă o modalitate de a distinge cele două ochelari. După repetarea testului de n ori:

1 – 0,5 ^ n * 100%

Desigur, exemplul nostru de aici are câteva puncte slabe practice. Pot fi instalate camere de securitate sau senzori de mișcare, dar în lumea abstractă a matematicii, putem fi siguri.

De ce funcționează dovezi de cunoaștere zero

Dvs., verificatorul, puteți fi acum convins cu o certitudine de 99,9% că cealaltă persoană are într-adevăr un mod de a identifica ochelarii, deși nu știți încă ce pahar este plin de otravă și care este plin de apă..

Cineva care te-a observat și proverul, însă, nu este convins. În teorie, verificatorul și proverbul s-ar fi putut ciocni unul cu celălalt și ar fi putut pune la cale un spectacol cu ​​mișcări prestabilite.